Poiana Brașov - ultima parte

July 3, 2017

Ce să-ți dorești mai mult? Știu ce, am și obținut, dar asta e altă poveste... 

 

O Gaiţă (Garrulus glandarius) scumpă la vedere?

Scumpă rău de tot, cel puțin pentru mine. Până acum am văzut-o doar de 4-5 ori iar de fotografiat doar de 2-3 ori. Și de la distanță mare, din păcate. Gaița trăiește în mai toată Europa, în zonele cu pădure deasă, în special stejar, dar și păduri cu alte foioase sau conifere. De asemenea, poate fi găsită și în parcurile cu arbori sau grădini. Este un membru mai mic al familiei corvide, de culoare maroniu-rozalie, cu creștet dungat alb-negru, târtița albă, coada neagră și „mustață” neagră.

O Cinteză (Fringilla coelebs) ce m-a încântat cu cântecul ei minute în șir?

Mai greu a fost sa o găsesc în desișul pădurii deși cânta lângă mine și să o surpind într-o lumină mai bună. Cinteza este o specie cu răspândire largă în toată Europa. Este întâlnită în toate tipurile de habitate forestiere atât în zonele de câmpie și deal, precum și în zonele montane, ajungând până la altitudini de peste 1.500 m. Masculul este viu colorat, capul gri, obrajii, gâtul și spatele maronii, pieptul roșiatic, coada neagră cu baza cozii verzui, iar aripile negre cu două benzi albe spre partea superioară. Femela este predominant verzuie, aripile fiind la fel cu ale masculului.

O veveriță ce se găsește pe întregul glob pământesc, excepție făcând Madagascar, Australia și regiunile polare? Pentru că este foarte mică și firavă are multi dusmani (vulturii, urșii, coioții, vulpile și ulii) împotriva cărora nu are nici o arma. Nu-i rămâne decât să fugă și să se ascundă. Din această cauză nu este foarte atentă la ce mănâncă, fiind cu ochii în patru pentru a nu fi atacată de vreun pradator.

Am văzut-o din întâmplare în umbra deasă din pădure și oricât de încet m-am mișcat n-am scăpat privirii agere. Un pas mic făcut de mine se traducea în câteva salturi rapide și chiar după ce s-a cocoțat sus în copac tot nu m-a slăbit din ochi, nu cumva să ajung într-o poziție cu lumină favorabilă și să prind un portret bine încadrat.

Un Ţiclean (Sitta europaea)? Primul pe care l-am văzut vreodată, norocul meu a fost că am observat o mișcare și am insistat să urmăresc acea parte a copacului. Țicleanul este extrem de agil și poate coborî pe trunchiul copacilor cu capul în jos, așa cum nu pot face alte specii, și poate fi observat adesea atârnând cu capul în jos de crengile copacilor.

Specia este întâlnită în păduri de foioase mixte, precum și în parcuri și grădini, atâta timp cât distanța dintre copaci nu este foarte mare. Partea de sus a corpului, inclusiv fruntea și capul sunt de culoare albastru-gri cu obraji albi și părțile inferioare albicioase cu flancuri cărămizii. Ochii sunt încadrați de o bandă neagră, ciocul lung și ascuțit și picioare scurte. Sexele se aseamănă cu toate că femela are o culoare ușor pală și mată.

Un Sturz cântător (Turdus philomelos)?

Greu de fotografiat în lumina slabă din pădure, greu de urmărit cu toată țopăiala printre copaci, mereu cu un ochi la mine și cu unul după hrană. Specia se întâlnește în orice habitat cu tufișuri și copaci alături de zone deschise pentru hrănire. Cuibărește în păduri, garduri de copaci, parcuri și grădini. Ceva mai mic decât o mierlă, are spatele maroniu, partea inferioară cu pete ascuțite albe, cioc galben și picioare roz. Sexele sunt asemănătoare. 

 

Please reload